Posted by Petru | Posted in Nichita Stanescu , poezie , toamna | Posted on 13:01
Anotimpul prezent mi-aduce aminte de frumoasele versuri ale lui Nichita din poezia "Emotie de toamna":
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
buna cromatica
Da,frumoase culori.
Intr-adevar, versurile lui Nichita Stanescu au o muzicalitate aparte... se pare ca s-au "inradacinat" adanc in memoria colectiva si "rasar" atunci cand toamna ne uimeste cu frumusetea ei
Ai imbinat bine culorile toamnei cu Nichita al nostru,felicitari.